'noi, frumosii... noi, paradoxalii'

...să mă cauți atâta timp ca pe o carte rară... și să te rezumi la a îmi citi doar prefața... ...să mă regăsești cu bucurie după ani și ani... și să te încăpățânezi să-mi cioplești stângaci chipul după exact ceea ce ai alungat din existența ta... ...să mă risipești între nimic și nimicuri...

..mă bate gândul să (îmi) revin..

..mi-am adus aminte de toate "uşile" deschise peste care am dat pâna acum.. cum m-am zbuciumat mereu în faţa lor, cum mi-am pus mereu probleme despre actul, ca atare, de a paşi peste un prag, de a lăsa ceva "dincolo" de uşa.. Mi-am asumat mereu un destin nu foarte prietenos al propriei firi -nu foarte prietenoasă- până am ajuns să dau, în dezordinea interioară inerentă, întâmplător, peste lucrurile atât de evidente care mi-au stat dintotdeauna sub ochi: nu exista uşi, nu exista praguri sau pereţi in care sa fie necesare uşile.. M-am lăsat păcălit mereu de mirajul "iniţierii", de nevoia deja reflexă de a mă lăsa pus la încercare fără să ridic vălul subtil ce-mi acoperea privirea şi îmi abătea atenţia de la scenariul grotesc şi repetitiv al alegerilor făcute.. O picatură lăsată să alunece într-un singur sens (întotdeauna înainte, fără posibilitatea de a reveni la vreo răscruce) prin labirintul incintelor fizice şi metafizice ale "vieţii". Uşile nu exista decât atunci când raţiunea a fost deja păcălită că ar avea sau (încă) nu, o cheie.

''dangerous minds''

"sex sau dragoste" - dumb clear sky in my hands

..ei,da.. cândva îmi căutai mâna, surâsul, cuvintele.. căldura.. sau răceala; te lăsai sfâşiata de îndoieli şi temeri copilareşti, totul era viu şi intr-o continua mişcare, era frustrant dar şi plin de nou.. de descoperiri.. de surprize.. azi.. e prima noapte in care nu pot dormi pentru ca te-am gasit.. plina de certitudini.. Viaţa nu e certitudine.. moartea este.. şi acum.. rămân cu frământarile: suicid??? crimă??? accident???

oameni si scrum

Suntem prizonierii propriilor judecati de valoare.. Impunem celor din jur o pseudofericire curios de inflexibila. Totul trebuie sa fie asa cum suntem sau cum intelegem noi.. pana si ceea ce daruim respecta mai degraba preferintele proprii si nu pe cele "inferioare" ale celui pe care vrem sa-l bucuram.. E prea mare efortul de a trece peste reflexele conditionate ale propriului "eu".. si de a incerca sa ascultam framantarea celorlalte "eu"-ri.. Ne dorim cauza unui zambet dar ii fixam coordonate stricte de la care abaterile sunt taxate ca tradari si minciuna.. ne zbatem,ne agitam, ne "executam" si ne reinviem doar pentru a insamanta cu forta firimituri de "eu" in tot si toate.. iubim diversitatea si ne plictisim de ea cand devine cunoscuta.. dar incercam sa ne replicam la infinit pentru ca ceea ce cunostem noi insine e,musai si ceea ce e mai frumos si bun.. ne iubim sinele si-l cautam pe bucati in ceilalti.. si cand il gasim ni-l luam inapoi si renegam golul pe care il lasam.. nu stim de ce,nu stim cat va dura si cand va incepe "calatoria" dar stim exact momentul pauzelor si stim ca daca drumul devine greu e doar vina celor pe care-i luam cu noi.

..am fost peste tot in mine insumi.. au mai ramas unghere necercetate.. necunoscute?!.. nu. Insa cu siguranta ceea ce stiu deja se transforma si se modeleaza continuu.. si ma voi mai surprinde inca multa vreme.. si uneori asta e bine.